|
‘Ppe i giuvani ‘e ‘u paise ‘u luni ‘e
Pasqua
nunn’è ‘nu iurnu cumu tutti l’atrj
ma è ‘u iurnu ‘cchjù cuntientu de l’annata;
eni chiru ca, ‘ppe ‘a ‘cchjù antica de l’usanze,
cancia lu nume a ‘u viecchju “pichinicchju”
a ‘n’atru ‘cchjù spassusu: “la scialata!”
Se parte de matina quannu i gaddrj
nunn’anu ancora ratu ‘u primu guiddru.
Supa li spaddrj i ‘zzaini sunu chjìni
de tuttu chiru ca s’eni trovatu…
nu’ ‘mmanca nente e ‘a mente ‘e tutti quanti
eni annegliata da ‘u vrusciùre ‘e ‘a trjppa
ca sente già ‘u piacire de ‘a mangiata.
Se ioca sutta l’arvuli iuruti..
‘ntra l’erva frisca de la primavera…
‘ntra ‘n’azzurrure ‘e cielu mai virutu…
se mangia, vive e rire finu a ‘ssira.
Quannu lu sule, pue, fa signu a tutti
ca si ‘nne iutu ‘u tiempu de l’abbaddrj,
‘ccu i ‘cchjù ‘mbriacati ‘mbrazza o ‘nciricoddra,
ugne unu se ricoglie versu ‘a casa
cuntientu de ‘u bietru
iurnu c’à passatu.
<- - - - Lista
|