|
‘Na fermata obbligatoria ai funestieri
ca venenu a ‘u paise ‘ccu ‘ntenzione
de virìre e de sentìre cose bone
eni lu bietru Rini d’oie e ieri.
E’ ‘ddruocu ca, ‘nu iurnu nu’ ‘lluntanu,
i gienti, apierti l’uocchj ‘e cuntravoglia,
anu trovatu ca de la funtana
invece ‘e acqua frisca escìa uogliu.
Era ‘na ciarra rutta ‘e ‘na cantina
ca ‘cce passava ‘e sutta la sorgente;
ma chine ‘e convincìa a chiri ‘e Rini…
‘ppe iddrj era miraculu e nò nente.
De tannu ugne rinaru ‘e sangu viecchju
quannu scinne a ‘u paise, a tutte l’ure,
guarda li gienti ‘ccu aria ‘e superiure.
Certu chiru ca sente ‘ntra lu piettu
nu’ ‘nfani onure ai pizzi ‘e ‘u vicinatu;
Rini, ‘ppe iddru, è ‘u miegliu de ‘u criatu
sia ‘ppe li fatti ca ‘ppe ‘u bietru
aspiettu.
<- - - - Lista
|