|
‘Ccu ‘a lingua fore ‘e ‘a vucca, ‘u
core ‘a ‘e manu
e ‘u iatu c’un’ ‘nse sape ‘cchjùi addrue è iutu,
doppu ‘nu bietru piezzu de sagliuta
mò arrivi finarmente a Rerichjanu.
Cerze, castagne e troppe de vuvurni
fanu ‘e cornice a chisse quattru case
ca, ccu i barcuni chjìni ‘e cose spase,
scialanu ‘a vista ‘e tutti a tutti i iurni.
Siccome eni ‘cchjù supa ‘e Santu Pietru
de astate è bietru friscu e, a ‘u rire ‘e tutti,
quànnu chire vernate ti ‘nne abbutti
de vattere, ‘ppe ‘u friddu, i gangarietrj.
A parte tuttu, li rerichjanisi
sunu ‘nu piezzu ‘e pane ‘ccu li gienti;
‘ccu i funestieri, pue, se fanu a cientu
‘ppe ‘cce runare ‘u
miegliu de ‘u paise.
E quannu, a ‘ssira, dè chìra sagliuta
mò n’è rimastu sulu ‘nu ricuordu
volissi rare chi sà quanti sordi
‘ppe ‘cce
potìre fare ‘n’ atra venuta.
<- - - - Lista
|