|
‘Cc’ è picca ‘e rire… ‘a festa resce
bona
quannu ‘cce sù mischjati li guagliuni
pecchì sù propiu ‘e cose ‘e quatrarietrj
ca cangianu i iurni brutti a iurni bietrj.
Pigliamu ‘u iurnu ‘e ‘e Parme… ‘u’ ‘nc’ eni patre
ca a ‘a vijìle de ‘ssa festa ‘u’ ‘mporta a ‘u figliu
nu ramu ‘e alive virde c’ à tagliatu
da l’arvulu ‘cchjù fruttusu de l’annata.
Quannu ‘ntra ‘a Ghiesa è l’ura de la
Missa
da ‘u Coru nu’ ‘nse vire ‘cchjù la porta;
pare ca tutte ‘e alive de ‘a Vatìa,
‘ccu ‘a scusa ca sunu l’arvuli de la pace,
sunu venuti a gòrere ‘ccu ‘ttie
la santa serenizza ‘e ‘ssa iurnata.
Lu bietru è ca sunu propiu i ‘cchjù guagliuni
a portare le ‘cchjù grosse (cumu fanu!)
tantu ca si le scuonti e piensi a atru
te pare de virire arvuli sani
ca caminanu suli suli e manu a manu.
‘Ppe i quatrarietrj ancora senza siensi
lu patre e ‘a mamma facìanu, ‘ccu pacienza,
‘na parma picciriddra ‘e carta e canna
carrica ‘e caramelle, sordi e miennule;
ma chin’è ca, all’esciuta ‘e ‘a Missa, ‘u’ ’nn’ à circatu
de iettare a ‘ssu bene ‘e Diu dù’ o trj’ parmate?
E quante vote ‘a parma de la pace
‘e servuta ‘ppe vattìre ‘a capu ‘e l’atrj?
Sù guagliunate, sì, ma sunu chisse
ca fanu rire ai gienti oramai già ranni:
“Si moni
fuossi ancora cumu tannu!”
<- - - - Lista
|