|
Tutti i quatrarietrj , ‘mbrunuliannu,
ne ricoglìamu ‘mpressa versu ‘a casa
pecchì n’ avìanu rittu ca a ‘cchiss’ura,
pròpiu doppu ‘a punùta de lu sule,
girava ‘ppe le vie la
pantasima.
A ‘u rire de li viecchj era ‘na fimmina
‘ccu li capiddrj luonghi finu ai pieri
ca, ranne pocu ‘cchjù ‘e ‘nu pasquarietru,
a ‘a vista ‘e i gienti se facìa ‘e ‘ttrj’ metrj.
Vestuta ‘ccu ‘nna ‘llobia tutta nivvura
strjsciava i muri muri e jìa circannu
guagliuni maladrjni ‘ppe ‘e portare
‘ntra ‘a tana ch’ iddra avìa a lu Jumarietru
‘ccussì a Natale, a ‘u suonu ‘e ‘a menzannotte,
‘e ‘ffacìa diventàre tutti uoru e perne
‘ntra ‘nu viecchju quararune chjìnu ‘e uogliu.
Volìa virìre a ‘cchine escìa da ‘a casa
‘ccu ‘na “zà Popa” ‘e chissa ‘ntra la capu!
E ‘ppe ne convincìre c’ unn’ esistìa
n’amu passatu ‘e sire fore ‘e ‘a via!
Moni si rici a ‘ncunu quatrarietru:
“ nu’ jìre fore… ‘cc’ eni la
pantasima…”
lu sai ‘cchi ‘tte rispunne? “Si te spagni
‘u’ escire sulu sulu ‘ppe la via…
…ca ti ‘cce puortu iu!…”
Sunu vurpigni , moni, e, male o bene,
nu’ ‘nc’ eni ‘cchjù Pantasima ca tene.
<- - - - Lista
|