|
‘Cchi ‘vviri mò a la
Villa, ugne matina!
‘Ntra i cuofini ‘e cucuzze, de cipuddre,
de vruocculi, carote,
petrusinu,
finuocchj, pimpiruori e, ‘cchjù luntanu,
citruli pustarietrj e mannarini,
s’aza la vuce de le turrereddre
‘ppe ricìre ca la ‘rrobba a iddre avanti
custa ‘a ‘cchjù picca e è ‘a meglia ‘e tutte quante.
Ma ‘e fimmineddre nostre, nò ‘ppe ‘vvantu,
sù sperte ‘e capu ‘e nù stanu a sentire
lu bannu ca, ‘ppe quattru milunceddre,
‘nu quatrarietru ietta ‘ppe la via.
Sperannu de nu’ ’nn’essere ‘mpapocchjate,
doppu due ure ‘e ‘cchjùi ‘e “tiratira”
se inghjenu le cisteddre ‘e cose bone
e speragnanu, quannu ponu,… ‘ncuna lira.
I vecchjarietrj cà, pìglianu ‘u sule
seruti supa i scaluni ‘e ‘a Ghjesa vecchja,
arruocciulannu ‘ccu la manu ‘ncerta,
‘na sigaretta fatti ‘e muzzicuni,
se ricenu ca, quann’ eranu picciriddrj,
‘e mamme se ricoglianu da ‘u mercatu,
tutte cuntente d’avìre speragnatu
e ‘cchire ‘e moni, invece… “sanu sulu fare
perdere tiempu a ‘cchjacchjere e… a scialacquare!”
Ma i viecchj su’
‘ppe natura rucculusi
e, spiessu, anù i cervietrj assai cunfusi!…
<- - - - Lista
|