|
‘Ccu ‘na chitarra vecchja, n’organettu
e ‘a vuce ‘e fare ‘mmiria a ‘nu leune,
seruti ‘nterra o supa lu muriettu,
chine a lu scuru, chine
‘a ‘u chjaru ‘e luna,
mò quantu sunu state le canzune
c’appassiunatamente amu cantatu
mentre, pocu luntane, le guagliune
stavianu a ne sentire, ‘nnamurate.
“Oi viecchju Santu Pietru”, “Oi guagliuneddra”,
“ ’Ssa vita nunn’è vita senza amure”
e a la jumara tutti, bruttu e beddra,
cantannu ne scordàvamu i doluri.
Eranu beddre sire chiddre ‘ddrani,
sire ca nu’ ‘se potenu scordare!,
pensannucce ne tremanu le
manu…
e ancora tante ‘ne potimu fare!
Chi ‘u sà si i figli nuostri, ‘ntra tant’anni,
‘ccu ‘na chitarra vecchja e n’organettu,
cantannu, cumu nue
facìamu tannu,
se serenu ancora ‘nterra o a lu muriettu!
Venenu atrj tiempi, chissu è certu,
tiempi venuti a forza de progressu
ma a ‘na domanda nuddru resta ‘nciertu:
“L’amure, pue, se fà sempe lu stessu?”
“Se fà sempe lu stessu e a la
Jumara
si ‘cce vani ancora, a ‘mmurre, ‘ppe ‘u cantare!”.
<- - - - Lista
|