|
‘Ccu lu jìre de l’anni e de li misi
lu munnu gira tuttu capusutta;
cangianu i gienti, cangianu i paisi,
de ‘a vita vecchja ‘a nova è menu brutta,
però ‘cce resta sempe ‘nc’ una cosa
ca te fani ricordare ‘u tiempu iutu;
‘cce resta!…e all’uocchj ‘e tutti eni ‘na rosa
‘ntra ‘nu iardinu ch’è sempe iurutu.
Mò a ugne festa, picciriddra o ranne,
se sole a Santu Pietru priparare
‘nu pasquarietru ca, ‘ppe restrjzza ‘e ‘u fare,
tene la peddre ‘e carta e l’ossa ‘e canne.
Eni ‘u dirroccu ca, a li gienti tutti,
dà ‘u signu ch’eni ‘u tiempu ‘e ‘a cuntentizza.
“Rirìti”, pare rire, “ a i suonni rutti…
si a ‘u bietru tiempu ‘u bruttu si ‘cce ‘mpizza;
rirìti ‘ca ‘ntra ‘i iurni de ‘u campare
nu’ ‘bbasta ‘u chjantu ‘ppe ‘vve cunsulare”.
E, a ‘u suonu ‘e ‘ttrj’ tammurri ‘ndiavulati
ca sònanu sempe ‘a stessa tiritera,
gira abbaddrannu, cumu ‘nu ‘mbriacatu,
portannu a ‘u core ‘e tutti ‘a primavera.
Rirenu i ranni, rirenu i guagliuni,
rire lu riccu e chine ‘u’ ‘ntene nente;
rire ‘u paise tuttu ca se sente
‘u ‘cchjù cuntientu ‘e tutti li cuntienti.
Pue, quannu ‘mmienzu ‘a chjazza de ‘u dirroccu
nu’ ‘nc’è rimastu ca ‘nu focarietru
ugne unu pensa, ‘ccu lu chjantu all’uocchj,
ca tuttu more a ‘u munnu… puru ‘u bietru.
<- - - - Lista
|