|
‘U rittu de ‘nu viecchju ani saggizza
de ne potìre inghjìre tuttu ‘u munnu
e si, a le vote, a ‘nnue pare stranizza
voni rire ca pensatu ‘u’ ‘ncì amu a funnu.
I nanni nuostrj, si lu vue sapìre,
anu chjamatu “ ‘u Chjanu”
‘nu penninu;
‘ppe ‘mprima ni ‘cce vene de rirìre
però, si ‘ccè pensàmu ‘cchiù ‘e vicinu,
‘ssu nume nù’ ‘nn’eni pue tantu sgarratu
pecchì a lu sparu, si ‘un ‘nse vò carìre
s’ani ‘e scinnìre a passu de sciancatu.
A ‘u figliu ca de notte s’avviava
‘ppe ‘jìre a ‘lligna, senza fuocu a ‘e manu,
‘a mamma a ‘ssu penninu le grirava:
“ Nu’ ‘nfare ‘e ‘mpressa… scinne chjanu chjanu!”
E “chjanu” oie e “chjanu” pue rumani
i viecchj nuostrj, ‘e veri salamuni,
‘cci’ anu lassatu a ‘u
postu chissu nume.
<- - - - Lista
|