|
Duminica, luni e marti… ‘ttrj’ iurnate
ca fanu escire pazzu lu paise;
‘ppe ‘e vie ‘u sulu struscju ca se sente
eni lu schjattu forte de le rise
‘ppe le ciotìe ca ‘nc’
unu à cumminatu.
Chine è vestutu ‘e fimmina e eni n’uomine,
chine de uomine e invece eni ‘na fimmina;
le gunneddre e le baschine ‘e ‘e catananne
escenu da i cannizzi ‘mpurverati,
‘nzippate ‘ntra le casce da ‘cchjù anni,
‘ppe ‘rrare da lu Chjanu a lu Puzziddru
‘na nova cuntentizza a chista e a chiddru.
Abbussannu a le porte porte
de le case
se fani ‘u giru ‘e tuttu lu paise
e, a ugne vasciu o reggia ca se trase,
‘cce sempe ‘nu bicchiere ‘e buonu vinu
ca si unu fani bene dui ruvina.
A ‘u suonu ‘e i buchibuchi e dè i sazieri
s’abbaddra ‘a tarantella ‘ccu ‘nu pere
e ‘ccu ‘a faccia tutta nivvura ‘a carvune;
tu c’u’ ‘ddra visti piensi; “Sù guagliuni!”
e invece chine fa ‘cchjù ‘mmuinamientu,
senza mancu ‘na picca de vrigogna,
su propiu chiri gienti ca de anni
n’anu ‘e vinnìre a chili ‘cchjù ca a grammi.
De ‘u riestu anu ragiune; ‘ntra ‘ssi iurni
puru chin’ à passatu li cient’anni
s’ani ‘e sentire cumu nu guagliune;
e ‘a festa, ‘ppe li ranni ‘e i picciriddi,
avissi ‘e durare sempe…’e marti a luni.
<- -
- - Lista
|